Medieşu Aurit este cunoscut încă din anul 1271 sub denumirea de Megyes, iar din anul 1273 sub denumirea de Medieş. Potrivit cercetărilor arheologice din localitate, vestigii valoroase privind istoria străveche şi veche a acestor locuri au făcut ca ea să fie cunoscută încă de la sfârşitul secolului al XIX- lea.

In anul 1903, Ioan Moldovan descoperă la munca câmpului, 107 monede de argint. Numeroase alte urme atestă viaţa şi activitatea oamenilor pe aceste locuri, încă din epoca fierului si bronzului.

Medieşenii sunt urmaşii dacilor liberi. Analizând cele cinci scrisori pontificale din 1377, cetatea Medieş şi satele care-i aparţineau erau locuite de românii „schismatici”. Populaţia totală a comunei Medieşu Aurit, in urma recensământului din luna ianuarie 1992, era de 7.010 locuitori. Dezvoltarea industriei a determinat atragerea populaţiei agricole către sfera activităţilor neagricole, astfel mulţi dintre locuitorii Medieşului au mers la oraş schimbându-şi statutul social.

Din trecutul istoric se mai pastrează şi azi cuptoarele dacice (parte a patrimoniului naţional) şi Castelul medieval Lonyai, care însă se află într-o stare proastă, necesitând lucrări rapide de refacere şi consolidare, altfel fiind amenintat cu degradarea totală.

Dupa efectuarea cercetarilor geomagnetice din primavara, in urma carora s-a presupus ca la Mediesu Aurit ar fi 200 de cuptoare dacice, a fost nevoie de o cercetare amanuntita pentru a se afla cu exactitate daca ipotezele arheologilor sunt certe. Aceste masuratori au fost validate, prin sapaturi efective, incepand de acum 2 saptamani. S-au luat prin sondaj doua repere unde se credea ca exista cuptoare, iar banuielile cercetatorilor au fost confirmate. „Am presupus ca aceste pete negricioase sunt cuptoare, 200 la numar. Anul acesta am vrut sa validam masuratorile, pentru a sti un lucru cert. De aceea, am vrut sa scoatem cuptoarele la suprafata prin harlet si sapatura. Am urmarit aceste pete negre si am primit confirmarea faptului ca masuratorile noastre sunt corecte si indica, intr-adevar, cuptoare”, a explicat Robert Gindele, seful Sectiei de Arheologie a Muzeului Judetean Satu Mare.

Arheologi din Europa interesati de cercetarea centrului de olarit. In urma sapaturilor de la Medies, numerosi arheologi din tara si de peste granite vor dori sa cerceteze fostul centru de olarit al dacilor. Chiar si in lipsa unor informatii concrete, arheologi de la Bucuresti, Cluj, Budapesta si alte orase europene s-au aratat interesati de vestigiul intins pe o suprafata de 20 de hectare.

Robert Gindele, impreuna cu arheologul Ioana Marchis, de la Universitatea Babes-Bolyay si Toth Cristian, masterand la Facultatea de Arheologie din Budapesta efectueaza sapaturi de cercetare la cuptoarele dacice cu 10 zilieri angajati de Muzeul de Istorie, insa nici contributia a 30 de elevi de la Colegiul Natioanl „Ioan Slavici” nu este de neglijat. Ei au realizat sapaturile de detaliu si s-au ocupat de curatirea obiectelor ce urmeaza a fi conservate si reconstituite. Elevii au fost coordonati de profesorul de istorie Octavian Onac.

sursa:
– Edroiu Nicolae, Medesan Ekena-Gabriela – Monografia Istoric a comunei Mediuşu Aurit – Universitatea Babes-Bolyai, Facultatea de Istorie Filosofie, Cluj-Napoca, 1980
– Informaţia zilei, Scris de Mirela Filimon, 22 iulie 2011